Contestarea autoritarismului, Colonialism, și Dezunirea: Mișcările islamice de reformă politică de la al-Afghani și Rida
| Sept 02, 2010 | Comentarii 0
Ahmed Ali Salem
Acești reformatori au perceput declinul lumii musulmane în general,
şi a Imperiului Otoman în special, sa fie rezultatul unei cresteri
nesocotirea pentru implementarea Shari`ah (Legea islamica). in orice caz, din moment ce
sfârşitul secolului al XVIII-lea, un număr tot mai mare de reformatori, uneori sprijinit
de sultanii otomani, a început să ceară reforma imperiului
linii europene moderne. Eșecul imperiului de a-și apăra pământurile și de a
Răspunsul cu succes la provocările Occidentului a alimentat și mai mult acest apel
pentru „modernizarea” reformei, care a atins apogeul în mişcarea Tanzimat
în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Alți reformatori musulmani au cerut un curs de mijloc. Pe de o parte,
au admis că califatul ar trebui modelat după islamic
surse de îndrumare, în special Coranul și cel al Profetului Muhammad
invataturile (Sunnah), și că Ummah-ul (comunitatea musulmană mondială)
unitatea este unul dintre pilonii politici ai islamului. Pe de altă parte, si-au dat seama ca
trebuie să întineriți imperiul sau să-l înlocuiți cu unul mai viabil. Într-adevăr,
ideile lor creative asupra modelelor viitoare incluse, dar nu s-au limitat la, cel
ca urmare a: înlocuind Imperiul Otoman condus de turci cu unul condus de arabi
califat, construirea unui califat musulman federal sau confederat, stabilirea
o comunitate de națiuni musulmane sau orientale, şi întărirea solidarităţii
și cooperarea între țările musulmane independente fără a crea
o structură fixă. Aceste idei și idei similare au fost mai târziu denumite
Model de liga musulmană, which was an umbrella thesis for the various proposals
related to the future caliphate.
Two advocates of such reform were Jamal al-Din al-Afghani and
Muhammad `Abduh, both of whom played key roles in the modern
Islamic political reform movement.1 Their response to the dual challenge
facing the Muslim world in the late nineteenth century – European colonization
and Muslim decline – was balanced. Their ultimate goal was to
revive the ummah by observing the Islamic revelation and benefiting
from Europe’s achievements. in orice caz, they disagreed on certain aspects
si metode, as well as the immediate goals and strategies, of reform.
While al-Afghani called and struggled mainly for political reform,
`Abduh, once one of his close disciples, developed his own ideas, which
emphasized education and undermined politics.
Filed under: Algeria • Egipt • Recomandate • Iordania • Liban • Maroc • Fratia Musulmana • Palestina • studiu & cercetări • Siria
About the Author: