Contestarea autoritarismului, Colonialism, și Dezunirea: Mișcările islamice de reformă politică de la al-Afghani și Rida

Ahmed Ali Salem

Declinul lumii musulmane a precedat colonizarea europeană a majorității

Țări musulmane în ultimul sfert al secolului al XIX-lea și primul
sfert al secolului al XX-lea. În special, a Imperiului Otoman
puterea și statutul mondial se deterioraseră încă din secolul al XVII-lea.
Dar, mai important pentru savanţii musulmani, încetase să se întâlnească

unele cerințe de bază ale poziției sale ca califat, suprema si
entitate politică suverană căreia toți musulmanii ar trebui să-i fie loiali.
Prin urmare, au sunat unii dintre savanții și intelectualii musulmani ai imperiului
pentru reformă politică chiar înainte de invadarea europeană
ţinuturi musulmane. Reformele pe care le-au avut în vedere nu erau doar islamice, dar
tot otoman – din cadrul otoman.

Acești reformatori au perceput declinul lumii musulmane în general,

şi a Imperiului Otoman în special, sa fie rezultatul unei cresteri

nesocotirea pentru implementarea Shari`ah (Legea islamica). in orice caz, din moment ce

sfârşitul secolului al XVIII-lea, un număr tot mai mare de reformatori, uneori sprijinit

de sultanii otomani, a început să ceară reforma imperiului

linii europene moderne. Eșecul imperiului de a-și apăra pământurile și de a

Răspunsul cu succes la provocările Occidentului a alimentat și mai mult acest apel

pentru „modernizarea” reformei, care a atins apogeul în mişcarea Tanzimat

în a doua jumătate a secolului al XIX-lea.

Alți reformatori musulmani au cerut un curs de mijloc. Pe de o parte,

au admis că califatul ar trebui modelat după islamic

surse de îndrumare, în special Coranul și cel al Profetului Muhammad

invataturile (Sunnah), și că Ummah-ul (comunitatea musulmană mondială)

unitatea este unul dintre pilonii politici ai islamului. Pe de altă parte, si-au dat seama ca

trebuie să întineriți imperiul sau să-l înlocuiți cu unul mai viabil. Într-adevăr,

ideile lor creative asupra modelelor viitoare incluse, dar nu s-au limitat la, cel

ca urmare a: înlocuind Imperiul Otoman condus de turci cu unul condus de arabi

califat, construirea unui califat musulman federal sau confederat, stabilirea

o comunitate de națiuni musulmane sau orientale, şi întărirea solidarităţii

și cooperarea între țările musulmane independente fără a crea

o structură fixă. Aceste idei și idei similare au fost mai târziu denumite

Model de liga musulmană, which was an umbrella thesis for the various proposals

related to the future caliphate.

Two advocates of such reform were Jamal al-Din al-Afghani and

Muhammad `Abduh, both of whom played key roles in the modern

Islamic political reform movement.1 Their response to the dual challenge

facing the Muslim world in the late nineteenth century – European colonization

and Muslim decline – was balanced. Their ultimate goal was to

revive the ummah by observing the Islamic revelation and benefiting

from Europe’s achievements. in orice caz, they disagreed on certain aspects

si metode, as well as the immediate goals and strategies, of reform.

While al-Afghani called and struggled mainly for political reform,

`Abduh, once one of his close disciples, developed his own ideas, which

emphasized education and undermined politics.




Filed under: AlgeriaEgiptRecomandateIordaniaLibanMarocFratia MusulmanaPalestinastudiu & cercetăriSiria

Etichete:

About the Author:

RSSComentarii (0)

URL-ul Trackback

lasa un raspuns